O producție a suedezului Ingmar Bergman (1957), ”The Seventh Seal” este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut până acum. Acțiunea se petrece în timpul ciumei evului întunecat. Doi cavaleri, Antonius Block și Jons, se întorc din cruciadă, cuprinși de întrebări existențiale. În timp ce Antonius Block își reprimă dubiile, agațându-se cu disperare de credința în Dumnezeu, Jons este convins că viața nu are niciun sens.

Întrebările lor se amplifică după ce, întorși în ținuturile natale, se confruntă cu realitatea ciumei negre. Sate întregi sunt depopulate, hoții jefuiesc casele rămase goale; oamenii rămași se pot bucura de viață la maxim, uitând de moartea care îi paște, sau pot alerga la biserică, încredințându-i acesteia ultima lor speranță.

În timp ce cavalerii se odihnesc pe malul mării, sleiți de puteri, Antonius Block se întâlnește cu moartea (personificată de Bengt Ekerot); pentru a-și prelungi viața, Antonius o provoacă la un joc de șah. Dornic de găsi un răspuns la întrebările existențiale, Antonius primește șansa de a explora lumea în care tocmai s-a întors, urmând să continue mai târziu partida cu moartea.

Realitățile evului mediu sunt înfățișate în brutalitatea lor – religioși fanatici care se autoflagelează pentru a evita pedeapsa divină (ciuma), oameni care se tem să treacă noaptea prin pădure pentru a nu fi surprinși de ”diavoli, fantome și hoți”, săteni superstițioși care ard pe rug vrăjitoare, dar care în același timp profită din plin de plăcerile trecătoare ale vieții. Raval, mentorul celor doi cavaleri, cel care i-a îndemnat să meargă în cruciadă, este surprins de aceștia în timp ce jefuia o casă lovită de ciumă, în care rămăsese o singură supraviețuitoare. Jons, cavalerul ateu, îl izgonește pe Raval, cerându-i apoi fetei să îl urmeze: ”ți-am salvat viața; te-aș fi putut viola, dar n-am făcut-o. Am nevoie de o soție; Ce mai aștepți? Urmează-mă!”

Cei doi cavaleri întâlnesc o familie de bufoni-trubaduri care călătoresc din sat în sat pentru a-și asigura cele necesare traiului. Alăturați acestei familii, sunt impresionați de credința lor simplă, de dragostea lor unul pentru celălalt și pentru copilul lor.

Pe măsură ce acțiunea se desfășoară, cavalerii sunt tot mai convinși de lipsa de sens a vieții. Oameni disperați mor fără nicio mângâiere, fără nicio certitudine a unei vieți dincolo de mormânt; Dumnezeu tace, refuzând să ofere vreun indiciu al prezenței Sale. Disperat, Antonius Block încearcă să smulgă răspunsuri de la ”Grim Reaper”, dar nici aceasta nu-i dezvăluie nimic, întrucât este ”ne-cunoscătoare”.
Singurele persoane care văd ”dincolo” par a fi soția lui Antonius Block, bufonul (singurul care vede moartea jucând șah cu cavalerul) și fata fără nume (salvată de Jons).

Finalul rămâne aparent deschis, lăsându-le posibilități de interpretare atât scepticilor, cât și credincioșilor. Singurele indicii care pare să balanseze concluzia înspre partea credinței sunt cuvintele celor care văd dincolo de realitatea nemiloasă a existenței pământești. În castelul cavalerului, Karin, soția lui Antonius Block, citește din Biblie:
”Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.” (Apocalipsa 8.1) După toate aparențele, cavalerii experimentează tocmai această liniște.

Filmul este tulburător, dar merită văzut! Cei care știu puțină istorie vor găsi nu doar o alegorie a vieții și a morții, ci și un tablou destul de veridic al vieții medievale, pe care din fericire o putem contempla ca pe un episod demult încheiat al omenirii.

Advertisement